Home Institutul de Lingvistică Bucureşti, 1949-2009
PDF Imprimare Email

         

INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI" LA 60 DE ANI, 1949-20094

acad. Marius Sala

La semicentenarul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan" îmi terminam expunerea cu fraza: „Îi doresc celui care va face următorul bilanţ aniversar să poată spune, aşa cum facem noi acum, generaţia celor care avem câteva decenii de muncă în Institut, că aceasta şi-a făcut datoria". Nu bănuiam pe atunci că tot mie îmi va reveni rolul de a face acelaşi lucru... „10 ans apres".

Pentru cei ce nu ştiu cum şi-a făcut datoria generaţia despre care am vorbit (eu sunt cel mai vechi membru activ al ei - lucrez în institut din 1953), prezint pe scurt acest lucru.

Am avut conducători de marcă: directori - acad. Iorgu Iordan, acad. Al. Rosetti; I. Coteanu, Al. Graur, D. Macrea şi B. Cazacu, pe acea vreme membri corespondenţi ai Academiei Române. În galeria celor care au condus sectoarele Institutului au fost: acad. Tudor Vianu, Mioara Avram, I. Gheţie, M. Seche, I. Fischer, Gh. Bolocan, M. Isbăşescu, Vl. Drimba, toţi dispăruţi. Sub conducerea lor s-au realizat marile lucrări ale Institutului. Amintesc, în primul rând, pe cele trei propuse de Societatea Academică încă de la înfiinţarea ei: dicţionarul tezaur al limbii române, gramatica şi ortografia limbii române.

4 Anterior Institutul de Lingvistică, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan ".


Gramatica limbii române, cunoscută sub numele de Gramatica Academiei, a fost începută în 1949 şi realizată în 1954, în două volume, având ca redactor responsabil pe D. Macrea; ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, din 1963, a avut ca redactori responsabili pe Al. Graur, Mioara Avram şi Laura Vasiliu. Conducătorul real al ambelor ediţii a fost Al. Graur. Un rol fundamental în elaborarea Gramaticii a avut Mioara Avram, şefa sectorului de gramatică. Importanţa Gramaticii Academiei pentru cultura şi şcoala românească este imensă: a stat, timp de decenii, la baza manualelor de limba română din şcoli şi a fost punct de referinţă pentru cursurile universitare şi cercetările de


gramatică. La acelaşi sector, sub conducerea lui Al. Graur şi a Mioarei Avram, au fost publicate primele trei volume din Formarea cuvintelor în limba română (1970, 1978, 1989).

Istoria dicţionarului academic are peste un secol. Încercări succesive (A.T. Laurian şi I.C. Massim, B.P. Hasdeu, Al. Philippide) au rămas fără rezultatele dorite de Academia Română. În 1906, aceasta a încredinţat realizarea dicţionarului lui S. Puşcariu, unul dintre cei mai mari lingvişti români ai secolului trecut. El a redactat, împreună cu un grup de lingvişti, la Muzeul Limbii Române din Cluj - primul institut de lingvistică din România -, în perioada 1913-1949, volumele cuprinzând literele A-B, C, D-De, F-Î, J-lojniţă. După moartea lui S. Puşcariu, Academia a decis continuarea dicţionarului sub conducerea lui Iorgu Iordan (1949), care şi-i asociază mai târziu pe I. Coteanu (1958) şi pe Al. Graur (1965). De această dată, dicţionarul nu se elabora într-un singur centru, ci a fost redactat la Bucureşti (literele M, N, P, S, Z, D), Cluj (literele O, R, T, Ţ, U) şi Iaşi (literele S, V, W, X, Y, E); litera L a fost împărţită între institutele din Iaşi şi Cluj. Lucrările Dicţionarului au fost întrerupte brutal în 1952, din motive ideologice, când conducerea Institutului din Bucureşti a fost destituită. După 6 ani, odată cu revenirea lui Iorgu Iordan la conducerea Institutului, au fost reluate lucrările sub o formă diferită de seria Puşcariu, cunoscută cu sigla DA (noua serie are sigla DLR). Până în 1999 au fost redactate la Bucureşti literele M, N şi P.

O lucrare devenită clasică a fost realizată la acelaşi sector, sub conducerea lui Ion Coteanu, Dicţionarul explicativ al limbii române (ed. I 1975,

ed. II 1996).

Lucrul la Gramatică şi la Dicţionar au constituit adevărate şcoli de formare a unor cercetători - lexicografi sau gramaticieni - conduse de I. Coteanu, respectiv Al. Graur şi J. Byck.

Începând din 1881, Academia Română, după o perioadă în care s-au propus diferite sisteme ortografice, a stabilit o ortografie care acorda prioritate principiului fonetic. Au urmat noi reglementări, cele mai importante în 1904 şi 1932, care au întărit aplicarea acestui principiu. Cea mai importantă reformă a fost cea din 1953. Ultimele lucrări normative din acea perioadă au fost realizate în institutul nostru şi aprobate de Academia Română: diversele ediţii ale Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie (ed. I, 1960; ed. a V-a, 1995), şi o lucrare de referinţă, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (1982).

Sectorul de limbă literară şi filologie, întemeiat şi condus de Tudor Vianu (1954-1964), cel mai dinamic în perioada de care mă ocup, a fost îndrumat, după 1967, cu pricepere şi energie, de Ion Gheţie. După Dicţionarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu (1968), iniţiat şi condus de T. Vianu, membrii Sectorului au elaborat mai multe lucrări importante în domeniul limbii române literare, din rândul cărora se detaşează Baza dialectală a românei literare (1975, autor Ion Gheţie) şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780) (1997; coordonator Ion Gheţie), în care se urmăreşte evoluţia dialectelor literare româneşti. În domeniul filologiei, consemnez apariţia a numeroase ediţii de texte vechi, expresie a unor înnoiri metodologice privind localizarea, datarea şi reproducerea textelor, precum şi a monografiei Originile scrisului în limba română (1985; Ion Gheţie, Al. Mareş), lucrare fundamentală pentru înţelegerea apariţiei scrisului literar românesc.

La începutul anilor '60, în Institut s-au înfiinţat sectoare de limbi străine (limbi romanice, slave, germanice, clasice şi orientale). Cea mai mare dezvoltare a avut sectorul de limbi romanice condus de Iorgu Iordan şi, din 1967 până în 1994, de Marius Sala; din 1995 şefa sectorului este Ioana Vintilă-Rădulescu. Prima lucrare reprezentativă a fost Crestomaţia romanică (1962-1974), având 6.000 de pagini în 5 mari volume, cu texte din toate epocile şi variantele romanice. Pregătirea ei a fost o adevărată şcoală pentru tinerii romanişti. În anii '70, activitatea s-a diversificat în două direcţii: limba română - limbă romanică şi spaniola americană. Dintre lucrările care aparţineau primei direcţii amintesc Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice (1988), Enciclopedia limbilor romanice (1989), amândouă lucrări colective, cu colaborarea unor romanişti din învăţământ, şi Contribuţii la fonetica istorică a limbii române de Marius Sala (1970).

În domeniul spaniolei americane, patru hispanişti din Institut au câştigat Premiul Academiei Mexicane (1975) cu El lexico indigena del espanol americano. Apreciaciones sobre su vitalidad (1977) şi au publicat, în 1982, la Bogota, la cel mai mare institut de profil din America Latină, „Caro y Cuervo", primul volum din El espanol de America. La acelaşi sector s-a dezvoltat o nouă direcţie, aceea a studiului creolelor romanice (franceză, spaniolă, portugheză), cu susţineri de teze de doctorat. Tot în afara obligaţiilor de plan, au fost studiate idiomurile romanice din România - friulana şi iudeospaniola: Marius Sala, Phonetique etphonologie du judeo-espagnol de Bucarest, 1971, şi Maria Iliescu, Le friulan ă partir des dialectes parles en Roumanie, 1972, ambele apărute la prestigioasa editură Mouton din Olanda.

La sectorul de limbi slave, condus de Gh. Bolocan, activitatea s-a des­făşurat în câteva direcţii: arhiva fonogramică a dialectelor slave din România, dicţionarul slavonei din ţările române, lexicografie bilingvă, relaţii lingvistice româno-slave, cu valorificări parţiale. Singura lucrare de proporţii a fost Dicţio­narul elementelor româneşti din documentele slavo-române (1374-1600) (1981). S-au iniţiat şi cercetări de toponimie, membrii Sectorului începând publi­carea Dicţionarului toponimic al Olteniei (la acea epocă două volume, 1993, 1995). Un membru al Sectorului (Domniţa Tomescu) a început colaborarea la proiectul internaţional PATROM referitor la numele de persoane romanice.

La sectorul de limbi germanice, condus la început de M. Isbăşescu, au fost elaborate cele două mari dicţionare bilingve: Dicţionarul german-român (ed. I, 1966, ed. II 1988; coordonare şi revizie M. Isbăşescu, Maria Iliescu) şi Dicţionarul englez-român (1974, redactor responsabil L. Leviţchi).

La sectorul de filologie clasică, sub conducerea lui I. Fischer, au fost făcute cercetări asupra latinei dunărene şi a limbii vechi greceşti (L. Lupaş, Phonologie du grec attique, 1972).

În anii '60, au fost începute lucrările la tratatul de istorie a limbii române, sub conducerea lui Al. Rosetti şi la care au luat parte cercetători din toate sectoarele Institutului şi de la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale. S-au publicat primele două volume: vol. I, Limba latină (1965), şi vol. II, A. Latina dunărean, B. Româna comună, C. Influenţe (1969).

Am citat numai volumele cele mai importante şi, din economie de spaţiu şi timp, n-am menţionat toţi autorii. Informaţii mai ample se găsesc în volumul publicat la semicentenarul Institutului. Dintre lucrările înregistrate acolo, scrise în limba română, sunt de reţinut în mod special şi lucrările lui I. Coteanu, Stilistica functională a limbii române, 2 vol. (1973, 1985), Structura şi evoluţia limbii române (de la origini până la 1860) (1981) şi Gramatica de bază a limbii române (1982), precum şi Istoria lingvisticii româneşti, coordonată de Iorgu Iordan (1978).

Dintre lucrările publicate în străinătate amintesc opera de căpetenie a lui Iorgu Iordan, Lingvistica romanică, tradusă în şase limbi: engleză, germană, italiană, portugheză, rusă, spaniolă, şi Manual de lingvistică romanică, scris în colaborare cu Maria Manoliu Manea şi tradus în italiană şi spaniolă. Celălalt maestru al meu, Al. Rosetti, are patru volume apărute în străinătate. Altă lucrare publicată în străinătate este Vl. Drimba, Syntaxe comane (1973). Marius Sala este prezent în lumea romanică prin Estudios sobre el judeospahol de Bucarest (1970) şi Lenguas en contacto (1998); împreună cu Ioana Vintilă-Rădulescu a publicat Les langues du monde (1984), a cărei carte, Le creole frangais,a apărut în Olanda (1976). Mariana Neţ este şi ea prezentă din acea perioadă în bibliografia internaţională cu Alexandre Dumas: lepays ou ilfait mort. Un exercice de lecture (1997).

În ultimii 10 ani au avut loc câteva evenimente importante, dintre care s-a detaşat faptul că, în 2002, au fost unite, prin comasare, sub numele „Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan - Al. Rosetti", cele două institute, cel de lingvistică „Iorgu Iordan" şi cel de fonetică şi dialectologie „Al. Rosetti".

Voi prezenta, pe scurt, activitatea ultimului din perioada 1961-2002. A funcţionat ca un centru aparte al Academiei Române (1961-1974) şi apoi în subordinea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (1974-1990). Din 1990, a devenit institut al Academiei Române şi i s-a atribuit numele maestrului nostru, al multora - Al. Rosetti. În perioada amintită s-au efectuat, pentru prima dată în România, cercetări de fonetică experimentală asupra sunetelor limbii române, îndeosebi asupra diftongilor ea şi pa. S-au publicat, de asemenea, lucrări de fonologie sincronică şi diacronică, de interpretare a grafiei chirilice a primelor texte româneşti, despre nazalitate şi rotacism (Al. Rosetti, Andrei Avram, Em. Vasiliu). Cel mai important este faptul că au început lucrările la Atlasul lingvistic român pe regiuni, sub conducerea lui B. Cazacu, publicân-du-se integral Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia (5 volume, 1967­1984) şi primele trei volume din Atlasul lingvistic român pe regiuni. Muntenia şi Dobrogea (1966-2001). De asemenea, s-a iniţiat un amplu program de culegere de texte dialectale, Arhiva fonogramică a limbii române, publicându-se până în prezent volume de glosare şi texte dialectale din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Bistriţa-Năsăud, Basarabia, Transnistria şi nordul Maramureşului. Menţionez şi lucrarea colectivă Tratat de dialectologie românească (1984), cea mai cuprinzătoare prezentare monografică a subdialectelor dacoromânei şi a dialectelor româneşti sud-dunărene (coordonator: V. Rusu).

Unirea celor două institute a dus la crearea celui mai important institut de profil din ţară. În primul rând, este vorba de creşterea numărului cercetătorilor (astăzi suntem 111). În al doilea rând, s-a diversificat cercetarea şi au apărut noi domenii (dialectologia şi fonetica). În al treilea, a crescut vizibilitatea Institutului în lumea ştiinţifică internaţională, aşa cum voi arăta mai departe.

Conducerea actuală a Institutului este asigurată de Marius Sala (director), Nicolae Saramandu şi Ioana Vintilă-Rădulescu (directori adjuncţi). Institutul are 6 sectoare cu următorii şefi de sector: gramatică (Gabriela Pană Dindelegan), lexicologie şi lexicografie (Monica Mihaela Busuioc), limbă literară şi filologie (Al. Mareş), limbi romanice (Ioana Vintilă-Rădulescu), fonetică (Maria Mărdărescu Teodorescu) şi dialectologie (Maria Marin).

De remarcat că o nouă generaţie a apărut (în cei zece ani au intrat în institut mulţi tineri; în prezent 29 de cercetători au sub 30 de ani). Noul Consiliu ştiinţific, ales la sfârşitul lunii iulie, are mulţi membri noi tineri. Cei mai mulţi dintre cei nou veniţi sunt pasionaţi de ceea ce fac (s-au evidenţiat tinerii de la sectoarele de gramatică şi de limbă literară şi filologie).

În aceşti zece ani a fost dezvoltată şi mai mult colaborarea cu colegii de la Universitate, cu precădere la elaborarea noii Gramatici a limbii române şi a tratatului de Istorie a limbii române.

După anul 2000, întreaga activitate a Sectorului de lexicologie şi lexicografie s-a concentrat pe redactarea Dicţionarului limbii române (DLR), intrat într-un „con de umbră" din cauza unei alte mari lucrări începute înainte de anul 2000, şi anume Micul dicţionar academic (MDA); celor 13 volume din DLR publicate la Editura Academiei până în 2000 li s-au adăugat alte patru volume de la litera D; ultima parte, a 6-a, Discord - Dyke, este predată din anul 2008 la editură, urmând a fi publicată în 2009. Redactorii responsabili ai noii serii sunt, din anul 2000, începând cu litera Z, acad. Marius Sala şi acad. Gheorghe Mihăilă, iar redactorii responsabili de volum la litera D sunt: Marius Sala, Gheorghe Mihăilă şi Monica Mihaela Busuioc. Prin terminarea acestei ultime părţi, contribuţia echipei de la Bucureşti la redactarea Dicţionarului limbii române ajunge la 17 volume din cele 31 ale DLR-ului. La elaborarea lor au lucrat peste 80 de persoane din Sectorul de lexicologie şi lexicografie din Bucureşti, precum şi colaboratori de la facultăţi ori institute cu profil filologic. Anul 2009 va rămâne în istoria culturii române, şi nu numai în cea a Academiei Române, ca anul în care Dicţionarul limbii române, cunoscut mai ales sub numele de Dicţionarul Academiei (al instituţiei care l-a patronat de la început până la sfârşit), a fost finalizat. Munca a aproape patru generaţii de cercetători şi profesori universitari a fost încununată cu succes în acest an, în care, alături de colectivul de la Bucureşti, şi colectivele de la Cluj-Napoca şi Iaşi au predat ultimele volume din dicţionar la Editura Academiei, urmând ca acestea să fie tipărite până la sfârşitul lui 2009.

Micul dicţionar academic (MDA), prevăzut a fi redactat într-un singur volum şi estimat a apărea până la sfârşitul anului 2000, a depăşit previziunile, ajungând la patru volume (2001-2003). Lucrarea cuprinde informaţii lexico­grafice (cu excepţia citatelor şi a izvoarelor) din toate volumele DLR şi din cele cinci volume ale DA, însumând 4.400 de pagini de tipar, cu 125.000 de cuvinte şi 50.000 de variante. Redactorii responsabili ai acestei lucrări sunt: acad. Marius Sala şi Ion Dănăilă, lucrarea fiind începută sub conducerea acad. Ion Coteanu. La elaborarea ei au lucrat peste 40 de persoane de la Sectorul de lexicologie şi lexicografie din Bucureşti. Micul dicţionar academic a obţinut premiul „Timotei Cipariu" al Academiei Române pe anul 2003.

În această perioadă au apărut numeroase tiraje ale ediţiei a II-a a Dicţio -narului explicativ al limbii române (DEX2), tipărit în 1996. Succesul mare de care s-a bucurat şi se bucură DEX-ul, cea mai cunoscută şi mai consultată lucrare de marele public, dintre cele elaborate nu numai de Sectorul de lexicologie şi lexicografie, dar şi de Institut, se traduce şi în numărul foarte mare de exemplare vândute (circa 1 milion) din ambele ediţii.

Bibliografia românească de lingvistică (BRL) înregistrează toate lucrările de lingvistică apărute în România; ea reprezintă o contribuţie impor­tantă a Sectorului, a cărei coordonare a fost preluată, din 1963, de I. Dănăilă, iar din 2004, de Florin Sterian. Este publicată anual, din 1959, în revista „Limba română" şi cuprinde, până acum, 88.180 de titluri şi 4.960 de pagini.

Sectorul de lexicologie şi lexicografie a beneficiat, în premieră, de un grant obţinut prin competiţie în anul 2006 de la CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), intitulat CNR - Corpus de referinţă al limbii române pentru constituirea de dicţionare academice. Grantul, desfăşurat pe parcursul a doi ani, şi-a propus constituirea unei arhive electronice de texte începând cu secolul al XVI-lea şi până în prezent şi construirea unui corpus de referinţă al limbii române.

Totodată, Sectorul de lexicologie şi lexicografie participă şi la proiectul eDTLR - Dicţionarul tezaur al limbii române în format electronic, finanţat de CNMP (Centrul Naţional de Management Programe). Proiectul, în curs de desfăşurare, urmăreşte, în cadrul unui consorţiu, realizarea unei variante electronice a Dicţionarului tezaur al limbii române, constituirea unei baze de date care să cuprindă sursele lingvistice ale Dicţionarului, realizarea legăturii dintre intrările Dicţionarului şi trimiterile la sursele în care se află exemplele, precum şi construirea unui mediu de programe care să permită consultarea interactivă a Dicţionarului.

De la ultima aniversare a Institutului, în Sectorul de gramatică s-au petrecut numeroase schimbări. Cei zece ani pot fi împărţiţi în trei etape: (a) prima corespunde intervalului 1999-2001 şi reprezintă o continuare a perioadei anterioare, fără modificări importante de efectiv şi de preocupări (se lucra la un tratat de punctuaţie, care nu a fost finalizat, şi se continua tratatul de formare a cuvintelor), sub conducerea regretatei Mioara Avram, care a dominat, mai bine de o jumătate de secol, imaginea gramaticii româneşti (ea este autoare unei lucrări fundamentale, Gramatica pentru toţi, ed. I, 1986, ed. a II-a, 1997; ed. a III-a, 2001); în această perioadă, Sectorul de gramatică cuprindea şi colectivul de onomastică; (b) a doua etapă (2002-2006) se confundă cu istoria, foarte scurtă şi foarte concentrată, a noii Gramatici a Academiei, sub coordonarea Valeriei Guţu Romalo; (c) a treia etapă (din 2006 până în prezent), sub conducerea Gabrielei Pană Dindelegan, reprezintă o perioadă de diversificare a preocupărilor membrilor Sectorului, care, după revizuirea noului tiraj al Gramaticii, apărut în 2008, s-au îndreptat/se îndreaptă spre dinamica limbii, gramatica istorică, formarea cuvintelor, tipologia lingvistică.

În sfera largă a domeniului de bază - gramatica -, activităţile de cerce­tare ale membrilor Sectorului privesc dinamica şi istoria limbii, tipologia, limba vorbită, formarea cuvintelor, domenii legate de proiectele oficiale, unele finalizate, Gramatica limbii române (2005, 2008), coordonată de Valeria Guţu Romalo; Dinamica limbii române actuale - aspecte gramaticale şi discursive (sub tipar, 2009), coordonată de Gabriela Pană Dindelegan, iar altele, aflate în derulare:

(a) cea mai mare parte a colectivului lucrează pentru finalizarea părţilor de morfologie, sintaxă, ortografie şi punctuaţie şi a celei privind limba română

din Ardeal din volumul al III-lea al Tratatului de istorie a limbii române, secolele al XIX-lea - al XX-lea, volum coordonat de Gh. Chivu, sau a părţii de sintaxă şi de formare a cuvintelor din volumul al II-lea (secolele al XVI-lea - al XVIII-lea), coordonat de Al. Mareş; la 1 iulie 2009 a fost predat materialul de morfologie, de sintaxă şi cel despre limba română vorbită în Ardeal, pentru secolele XIX şi XX - 500 de pagini;

  1. un colectiv coordonat de Marina Rădulescu Sala a reluat munca trudnică la Tratatul de formare a cuvintelor - Sufixele nonverbale;
  2. Laurenţia Dascălu Jinga coordonează proiectul Limba română vorbită actuală - transcriere de texte şi interpretarea lor;
  3. majoritatea membrilor colectivului (în afară de subcolectivul de la Formarea cuvintelor) participă la Cercetarea limbii române sub aspect tipologic, proiect coordonat de Gabriela Pană Dindelegan.

Tradiţia sectorului (impusă de Al. Graur, Mioara Avram, Valeria Guţu Romalo) este continuată prin activităţi în afara planului care privesc gramatica normativă şi corectitudinea limbii române în general:

  1. proiectul de monitorizare a calităţii limbii române folosite în audiovizual, un parteneriat între Academia Română şi Consiliul Naţional al Audiovizualului (din 2007), coordonat de Rodica Zafiu şi de Marina Rădulescu Sala, la care participă toţi membrii tineri ai colectivului. Pe lângă cele trei rapoarte publicate anual pe site-ul CNA-ului, activitatea de monitorizare a avut drept rezultat o cărticică normativă amuzantă, destinată în primul rând elevilor, Eşti COOL şi dacă vorbeşti corect.

O altă temă de cercetare, aflată în strânsă legătură atât cu Tratatul de istorie a limbii române, cât şi cu Cercetarea limbii române sub aspect tipologic, este gramaticalizarea. În perioada 2007-2008, majoritatea membrilor Sectorului au participat la proiectul Funcţionare discursivă şi gramaticalizare în limba română veche (grant CNCSIS nr. 1629/2007), coordonat de Rodica Zafiu şi patronat de Universitatea din Bucureşti. În octombrie 2008 a fost organizat un colocviu internaţional, la care au participat, pe lângă membrii proiectului, cercetători din străinătate şi din ţară. O parte dintre comunicările prezentate sunt publicate în numărul 1-2 pe 2009 al „Revue roumaine de linguistique", iar membrii proiectului pregătesc un volum cu tematica grantului, care urmează să apară la Editura Universităţii din Bucureşti, în 2009.

În această perioadă sectorul de limbă literară şi filologie s-a arătat la fel de dinamic şi de fructuos ca şi în trecut. În domeniul limbii literare s-a publicat în anul 2000 volumul Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), cuprinzând studii consacrate limbii române literare din secolul al XVIII-lea, în care se examinează structurile vechii române literare şi direcţiile de evoluţie spre limba română literară modernă. În acelaşi an a apărut şi lucrarea Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea a lui Gh. Chivu, în care sunt descrise şi ana­lizate, din perspectivă diacronică, variantele stilistice ale românei literare vechi.

În domeniul filologiei, interesul cercetărilor s-a îndreptat, cu predilecţie, spre editarea textelor vechi. În cadrul seriei Cele mai vechi cărţi populare în literatura română (coordonatori I. Gheţie şi Al. Mareş), serie consacrată îndeosebi apocrifelor religioase, neglijate în vechiul regim, au apărut volumele III-XI (1999-2006; primele patru publicate în intervalul 1994-1997), avându-i ca autori pe Liliana Agache, Al. Mareş, Alexandra Moraru, Florentina Racoviţă-Cornet, Maria Stanciu-Istrate, Emanuela Timotin şi Florentina Zgraon. Aparţine aceluiaşi domeniu de cercetare şi lucrarea lui Al. Mareş, Cărţi populare din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Contribuţii filologice (2006), tratând o mare varietate de probleme pe care le implică cercetarea acestui gen de literatură.

Concomitent s-au realizat şi ediţii consacrate unor texte aparţinând altor sfere ale culturii. I. Gheţie şi Mirela Theodorescu au alcătuit ediţia Psaltirii Hurmuzaki (2005), împlinind astfel un vechi deziderat al filologiei româneşti, iar Otilia Dragomir a oferit o nouă ediţie pentru Istoria Ţării Româneşti, atribuită stolnicului Cantacuzino (2006). La rândul său, Gh. Chivu a publicat prima gramatică a limbii române scrisă în limba latină, Institutiones linguae valahicae (2001, în colaborare cu Lucia Wald), şi Dictionarium valachico-latinum (2008), cunoscut ca Anonymus Caransebesiensis.

În afara activităţii de plan, membrii sectorului de limbă literară şi filologie au avut, de asemenea, câteva realizări notabile. Maria Stanciu-Istrate a publicat, în 2006, un studiu dedicat calcului lingvistic, aspect al modernizării vocabularului românei literare puţin studiat anterior: Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul alXIX-lea). Gh. Chivu a publicat din opera lui George Coşbuc două volume de poezii şi proză (2006) şi Povestea unei coroane de oţel (2008). I. Gheţie şi Al. Mareş au reluat, în formă simplificată, problema originilor scrisului românesc în volumul De când se scrie româneşte (2001), iar Al. Mareş a publicat un volum de studii filologice, Scriere şi cultură românească veche (2005), şi o sinteză a sistemelor de scriere criptată din secolele al XV-lea - al XVIII-lea, Scrierea tainică la români (2007), prima lucrare de acest fel în cultura românească.

În momentul de faţă, cea mai mare parte a membrilor sectorului colaborează la elaborarea Tratatului de istorie a limbii române, coordonat de acad. Marius Sala (la volumele al doilea şi al treilea, coordonate de Al. Mareş şi, respectiv, Gh. Chivu). Din 2005 figurează în planul Sectorului şi elaborarea unui corpus al însemnărilor româneşti de pe cartea manuscrisă şi tipărită din colecţiile Bibliotecii Academiei Române, lucrare care reprezintă o sursă extrem de preţioasă pentru aprofundarea cunoaşterii istoriei limbii române. Se află în pregătire, în afara planului de cercetare al sectorului, alte patru volume din seria Cele mai vechi cărţi populare în literatura română. În sfârşit, în cursul acestui an va vedea lumina tiparului o lucrare despre limba descântecelor româneşti, care pune la contribuţie numeroase texte manuscrise, publicate cu acest prilej pentru prima dată (Emanuela Timotin).

După 2002, Sectorul de dialectologie, care continuă activitatea Institutului de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti", a fost lărgit prin inclu­derea colectivului de onomastică. A continuat elaborarea şi publicarea Atlasului lingvistic român pe regiuni. Muntenia şi Dobrogea (coordonator T. Teaha), vol. IV şi V (2004, 2007), a ultimelor volume din Dicţionarul toponimic al României. Oltenia (coordonator Ecaterina Mihăilă), vol. III-VII (2002-2007). A început publicarea Atlasului lingvistic român pe regiuni. Sinteză (coordonator N. Saramandu), lucrare din care primul volum a apărut în 2005, a Dicţionarului toponimic al României. Muntenia (coordonator N. Saramandu), vol. I, II (2005, 2007) şi a Dicţionarului graiurilor dacoromâne sudice (coordonator Maria Marin), al cărui prim volum este în curs de apariţie.

În perioada menţionată, România a continuat participarea la cele două mari proiecte ştiinţifice internaţionale. Din Atlas linguarum Europae (ALE)

s-au publicat volumele VI, VII (2002, 2007). Din 2005, N. Saramandu este

preşedintele Comitetului Internaţional ALE, iar Secretariatul General, asigurat de Manuela Nevaci şi Carmen Ioana Radu, se află la institutul nostru. Din Atlas Linguistique Roman (ALiR) au apărut vol. I şi II (1996, 2001); N. Sara-mandu este, în continuare, vicepreşedinte al Comitetului Atlasului.

Se remarcă, totodată, continuarea cercetărilor de teren la românii din afara graniţelor României (din Ucraina, Rusia, Ungaria, Serbia) şi la aromânii din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Albania şi valorificarea materialelor culese în anii anteriori prin publicarea, la Editura Academiei Române, a unor volume de texte dialectale însoţite de ample studii lingvistice despre Graiurile româneşti din Ungaria (2005), Graiuri dacoromâne din nordul Bulgariei (2006), alături de Aromâna vorbită în Dobrogea. Texte dialectale. Glosar (2007). Este în curs de elaborare Atlasul lingvistic aromân, cu o reţea de 50 de localităţi din statele balcanice (autor: N. Saramandu) şi s-a încheiat redactarea primului volum (literele A-C) din Dicţionar megleno -român, de către un colectiv coordonat de N. Saramandu.

În domeniul foneticii, în cadrul programului Fonetica limbii române, Maria Mărdărescu-Teodorescu elaborează lucrarea de sinteză Sunetele limbii române literare, care va cuprinde o descriere de ansamblu a sunetelor limbii române literare din punct de vedere articulatoriu şi acustic şi în care se va analiza corelaţia dintre aceste două tipuri de trăsături, evidenţiind specificul limbii române literare sub acest raport. S-a început transferul în format electronic al Arhivei fonogramice a limbii române; din anul 2007, proiectul este continuat de Sectorul de dialectologie. De asemenea, s-a elaborat un al doilea volum al Antologiei fonetice a limbii române (2006), care reflectă ariile lingvistice mai puţin sau deloc reprezentate în primul volum (apărut în 1988), deoarece în acea perioadă nu au putut fi incluse texte reprezentând graiurile româneşti vorbite pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice (Republica Moldova, Ucraina) şi erau foarte puţine textele dialectale culese de la vorbitori de limbă română din afara României. De asemenea, Andrei Avram a publicat o importantă lucrare, Metafonia şi fenomenele conexe în limba română (2005).

Romanistica generală, în sensul tradiţional al termenului, este repre­zentată, printre domeniile actuale de cercetare ale Sectorului respectiv, mai ales prin lucrarea colectivă Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (2004; coordonator Sanda Reinheimer-Rîpeanu), un adevărat pandant al dicţionarului lui W. Meyer-Lubke, şi printr-o ediţie revizuită, în limba franceză, a unei lucrări colective anterioare, Enciclopedia limbilor romanice

(1989).

Pot fi încadrate aici şi Dicţionarul frazeologic spaniol-român (2008), şi, în perspectivă, român-spaniol, conduse de Valeria Neagu; se continuă de asemenea, prin Domniţa Tomescu, colaborarea la proiectul internaţional de antroponimie romanică PatRom; s-au adăugat glosarele de terminologie panromanice realizate sub egida Reseau Panroman de Terminologie Realiter şi Bibliografia lucrărilor străine cu referiri la limba română, care are în vedere în special spaţiul romanic, precum şi o lucrare privind sintaxa limbii portugheze a Mariei Theban (2002).

O pondere importantă revine studiului românei ca limbă romanică - al lexicului latin moştenit al limbii române şi al fazelor de început ale istoriei acesteia, în cadrul marelui Tratat care îi este consacrat (vol. I al tratatului, redactori responsabili Marius Sala şi Liliana Ionescu Ruxăndoiu, este elaborat la acest Sector). Tot din acest Sector s-a desprins şi actualul colectiv care elaborează Dicţionarul etimologic al limbii române. Un prim volum cuprinzând literele A-B va fi predat la tipar la sfârşitul anului.

Unele lucrări se realizează prin colaborare internaţională: astfel, la cele menţionate s-a adăugat analiza, de către Ana-Maria Barbu şi Ioana Vintilă-Rădulescu, a cuvintelor recente din română şi din celelalte limbi romanice, subsumată Observatorului român de neologie, care se încadrează în proiectul internaţional NeoRom.

Sectorul s-a axat în parte pe probleme predominant ale limbii române ca limbă romanică. Este cazul mai ales al elaborării ediţiei a II-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2) (2005), coordonat de Ioana Vintilă-Rădulescu, care a răspuns la o comandă a conducerii Academiei Române şi la o necesitate a societăţii româneşti. De acest dicţionar se leagă şi complementul lui, reelaborarea normelor de Punctuaţie a limbii române. Ambele se numără printre lucrările fundamentale ale Academiei

Române, răspunzând unuia dintre dezideratele ei iniţiale, privitor la ortografia limbii române în sens larg.

Au avut loc o lărgire şi o modernizare a ariei de preocupări ale Secto­rului, prin includerea studiilor de semiotică, de filozofie a limbajului şi de mentalităţi, elaborate de Mariana Neţ, precum şi de terminologie (cf. şi Dicţio­narul termenilor oficializaţi prin legislaţie, conectat la problema de actualitate a acguis-ului european), şi prin cuprinderea şi a altor limbi decât cele romanice, dar care pun probleme în parte comune (cf. Dicţionarul cuvintelor străine neadaptate din limba română). Prin aceste lucrări, limba română va dispune de instrumente de lucru comparabile cu cele existente pentru alte limbi romanice (Dictionnaire des termes officiels, Dizionario delle parole straniere nella lingua italiana etc.). De asemenea, au pătruns printre preocupările unor cercetători şi orientări mai noi în lingvistica mondială, odată cu obţinerea unor granturi, mai ales de către Ana-Maria Barbu, granturi care, nu în ultimul rând, au contribuit şi la îmbunătăţirea dotării materiale a Institutului.

Din dorinţa directorului Institutului şi a şefei Sectorului, se va introduce în planul acestuia o lucrare despre Tipologia lexicală a limbii române, subsumată temei tradiţionale Locul limbii române între limbile romanice şi gândită ca un complement la Tipologia gramaticală a limbii române, aflată în lucru la Sectorul de gramatică. O lucrare a lui Marius Sala, De la latină la română, care este o istorie a limbii române scrisă pentru marele public, a fost tradusă în şase limbi (franceză, spaniolă, italiană, japoneză, engleză şi greacă). Tot din dorinţa de a face cunoscute marelui public problemele limbii române, Institutul a iniţiat două colecţii: Etymologica, cu 24 de volume, şi Limba română, cu 8 volume. Din 1995 a fost organizat la Academia Română un ciclu de conferinţe cu titlul „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor". În cei 14 ani au fost prezentate peste 300 de conferinţe.

Sunt de menţionat şi înfiinţarea Serviciului de consultanţă pe internet, destinat marelui public, şi a Atelierului de lingvistică al tinerilor cercetători din Institut - ambele în organizarea unor membri ai Sectorului, Ana-Maria Barbu, respectiv Nicoleta Petuhov şi Teodora Codiţă.

Am încercat să prezint aici activitatea de 60 de ani a Institutului. Aş vrea să mai adaug câteva cuvinte.

Lingvistica este o ştiinţă umanistă, care are şi criterii specifice de evaluare, recunoscute în lumea academică românească (acad. Ionel Haiduc, Eugen Simion, Dan Berindei, Solomon Marcus). Fără să contest semnificaţia indicelui de impact, stabilit pe baza apariţiei lucrărilor în reviste cotate ISI, care este valabil pentru lucrările care tratează probleme generale ale disciplinei noastre, cred că prin cele c. 700 de cărţi şi 5.630 de articole din revistele de specialitate elaborate de cercetătorii săi, institutul nostru este printre cele mai reprezentative ale Academiei Române. Să nu uităm că la un volum din dicţionarul academic lucrează în jur de 40 de cercetări timp de câţiva ani. Mai adaug că 34 lucrări, colective sau individuale, au primit Premiul Academiei Române, iar Gramatica limbii române, ed. I, a obţinut Premiul de Stat în 1954; de asemeena, aa cum am menţionat, o lucrare de hispanistică a obţinut Premiul Centenarului Academiei Mexicane în 1975.

Uneori în viaţă este bine să îţi arăţi şi satisfacţia pentru ce ai realizat. Ca ultimul reprezentant activ al generaţiilor care au trăit şi au trudit în acest institut câteva decenii, îmi permit să spun că suntem mândri că îi aparţinem. M-am întrebat ce ar fi spus maeştrii mei, Iorgu Iordan şi Al. Rosetti, dacă ar fi trăit astăzi: Iordan: „Se putea şi mai bini", Rosetti: „Excelent, dar să vedem ce facem mai departe".

Pentru următorii zece ani, cel ce va prezenta bilanţul la 70 de ani de existenţă a Institutului sunt sigur că va putea afirma că există o continuitate: vor apărea volumele din dicţionar din seria Puşcariu, refăcute după modelul DLR, ediţia a III-a a DEX, va fi terminat tratatul de formare a cuvintelor în limba română, vor apărea volumele despre dinamica limbii române şi tipologia limbii române, vor fi publicate atlasele regionale şi dicţionarul toponimic al Munteniei. Vor apărea alte două lucrări importante: Tratatul de istorie a limbii române (3 volume) şi Dicţionarul etimologic al limbii române (primele volume).

Colaborarea internaţională va continua la cele două mari proiecte (Atlasul lingvistic european şi Atlasul lingvistic romanic), precum şi la DLR şi DEX. Această colaborare va asigura şi adoptarea unor metode de lucru moderne. Un loc aparte va ocupa baza de texte a limbii române.

Pentru vizibilitatea internaţională, lucrările Institutului trebuie trimise pentru recenzie la marile reviste, aşa cum se proceda în trecut. În acelaşi scop sperăm să putem elabora două lucrări de proporţii medii, în limbi străine: o gramatică a limbii române şi o istorie a limbii române. Amândouă lipsesc la ora actuală.

Termin cu ceea ce am spus acum 10 ani: „Îi doresc celui care va face următorul bilanţ aniversar să poată spune că Institutul şi-a făcut datoria".

Ultima actualizare în Miercuri, 19 Iunie 2013 12:03
 


Motorizat de Joomla!. Designed by: joomla 2.5 themes  Valid XHTML and CSS.