Home Consultanţă lingvistică
PDF Imprimare Email

Serviciu disponibil pe adresa de email a institutului: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

 

Întrebări şi răspunsuri:

din punct / punctul de vedere

adresarea într-o cerere

articularea grafică a cuvintelor străine

neologisme asimilate sau nu

un caz de folosire a articolului genitival al/a/ai/ale

a corobora

dragele mele sau dragile mele

un număr de... cere verb la singular sau la plural?

etimologia cuvântului Vrancea

cele mai înalte standarde de excelenţă, pleonasm?

supus

scutec vs. pampers

vroiam 

numele localităţilor

regimul prepoziţional al verbului a consta

locaţie 

proces-verbal  

prim-ministrul sau primul-ministru  

doi sau două august

precum şi în context negativ

 

 

S: din punct / punctul de vedere

Î: Când se folosește din punctul de vedere, respectiv din punct de vedere?

R: Se folosește din punct de vedere (cu punct nearticulat), când urmează un adjectiv, ca în exemplele „din punct de vedere gramatical”, „din punct de vedere emoțional sau psihic” sau „din punct de vedere economic”.

Se folosește din punctul de vedere (respectiv cu punct articulat), când nu urmează un adjectiv, ci (un substantiv precedat de) articolul genitival al, ca în exemplele „din punctul de vedere al randamentului”, „din punctul de vedere al președintelui” sau „din punctul de vedere al scrierii corecte”.

 

S: Adresarea într-o cerere

Î: Care este formula de adresare corectă într-o cerere?  ,,Doamna Director"/ ,,Domnul Director" sau ,,Doamnă Director"/ Domnule Director" şi de ce?

R: Formele corecte sunt „Doamnă Director"/ „Domnule Director", pentru că acestea sunt la cazul vocativ, iar vocativul, nu nominativul, este cazul adresării. Celelalte formulări, ,,Doamna Director"/,,Domnul Director", sunt în cazul nominativ. Chiar dacă în limbajul colocvial acest caz înlocuiește adesea cazul vocativ, folosirea lui nu este permisă în scrierea administrativă.

 

S: Articularea grafică a cuvintelor străine

Î: Cum se articulează, stakeholderii sau stakeholder-ii?

R: Potrivit DOOM-ului, 2005, pag. XCII, se recomandă atașarea fără cratimă a articolului la împrumuturile (chiar neadaptate sub alte aspecte) care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română. Prin urmare, sunt recomandate formele stakeholderii și stakeholderilor.

 

Subiect: neologisme asimilate sau nu

 Întrebare:

Aş dori să ştiu de ce două neologisme relativ recente, maus şi bip, sunt tratate diferit de DOOM 2005. La primul avem varianta originală recomandată, mouse, iar la al doilea dimpotrivă, nu beep, ci bip. În aceeaşi notă, de ce s-a renunţat la randevu, intrat în limbă şi-n... DEX ca atare, pentru a ne întoarce la rendez-vous-ul original.

 Răspuns:

Cuvintele străine au perioade de asimilare în limba română şi evoluţii diferite, deci ele pot păstra sau nu grafia originală. De pildă,bipa fost asimilat mai repede pe fondul existenţei onomatopeei româneşti omofone, iar mousea fost menţinut pentru că în domeniul informatic sunt folosite foarte multe anglicisme. Poate este util de ştiut că uzul joacă un rol foarte important în stabilirea normei lingvistice, de aceea se poate întâmpla să existe reveniri la forme abandonate o vreme, existând astfel fluctuaţii ale preferinţei vorbitorilor pentru o formă sau alta.

  

 

Subiect: un caz de folosire a articolului genitival al/a/ai/ale

 Întrebare:

membri deai personalului militar sau membri de familie a personalului militar?

Răspuns:

Formularea corectă este membri de familie ai personalului militar. Cealaltă formulare (membri de familie a personalului militar) nu este incorectă gramatical, dar semantic este stranie pentru că induce ideea că e vorba de „familia personalului militar”, ca şi cum întregul personal militar ar face parte din aceeaşi familie.

O asemenea problemă de înţeles nu se ridică într-un un context ca membrii de familie ai/a vărului meu pentru care sunt perfect acceptabile ambele variante.

 

Subiect: a corobora

 Întrebare:

Verbul a corobora este utilizat corect în urmatoarea frază: „Datele clinice, coroborate cu datele paraclinice şi de anamneză au condus la diagnosticul de psoriazis."?

 Răspuns:

Enunţul menţionat este corect. Verbul a corobora, însemnând a consolida / a întări, admite un complement instrumental introdus de prepoziţia cu, de pildă într-un context ca acesta: cercetătorul coroborează datele clinice cu cele paraclinice pentru o mai bună argumentare (echivalent cu „cercetătorul consolidează / întăreşte datele clinice cu cele paraclinice pentru o mai bună argumentare”). Prin pasivizare şi omitere a complementului de agent se obţine datele clinice (sunt) coroborate cu cele paraclinice... Mai departe, prin folosirea atributivă a participiului coroborate se obţine formularea corectă din enunţul dat ("Datele clinice, coroborate cu datele paraclinice si de anamneza au condus la diagnosticul de psoriazis").

 

 

Subiect: dragele mele sau dragile mele

 Întrebare:

Care formulare este corectă: dragele mele sau dragile mele?

 Răspuns:

Deocamdată, forma normată este dragile mele. Norma a păstrat doar forma dragile pentru că doar această formă corespunde declinării regulate (adică declinare tipică, fără forme flexionare neaşteptate) a adjectivului (substantivizat) drag. Această formă de vocativ plural coincide, aşa cum trebuie de altfel, cu nominativul plural articulat. Cum nominativul plural nearticulat este dragi (corect e dragi colege, nudrage colege), prin articulare devine dragile (nu dragele).

Însă este foarte frecventă în uz şi exprimarea dragele mele şi cum uzul impune până la urmă norma este posibil să fie acceptată şi forma de vocativ plural feminin dragele. Este de menţionat că o formă neaşteptată de vocativ (deja acceptată) este şi dragă pentru masculin singular.

 

 

Subiect: un număr de... cere verb la singular sau la plural?

 Întrebare:

Care formulare este corectă: s-au tipărit un număr de invitaţii ori s-a tipărit un număr de invitaţii?

 Răspuns:

Substantivul număr este un substantiv colectiv, cu rol puternic de determinant cantitativ pentru substantivul invitaţii, şi, în această calitate, acceptă foarte bine acordul după înţeles (s-au tipărit un număr de invitaţii), deopotrivă cu acordul gramatical (s-a tipărit un număr de invitaţii), potrivit Gramaticii limbii române, 2008, vol. I pag. 112 şi vol. II pag. 376.

Într-una dintre formulări primează criteriul semantic (invitaţiile s-au tipărit de fapt, nu „numărul” în sine), realizându-se acordul după înţeles. În cealaltă primează criteriul formal, gramatical (un număr este în nominativ, deci are funcţia de subiect) realizându-se acordul gramatical (care, în acest caz, poate reflecta o hipercorectitudine, adică o opţiune dictată de teama de a nu greşi). Ambele tipuri de acord sunt admise în această situaţie.

În concluzie, ambele formulări sunt corecte.

 

 

Subiect: etimologia cuvântului Vrancea

Întrebare:

Aş dori să ştiu etimologia cuvântului Vrancea şi dacă este posibil să vină de la frânc „occidental, franc”.

Răspuns:

Cea mai verosimilă soluţie etimologică în privinţa numelui Vrancea este provenienţa dintr-un nume de persoană construit cu sufixul -cea de la cuvântul slav vran "corb; negru", vezi Iorgu Iordan, "Toponimia Românească", Editura Academiei RPR, 1963, p. 535-536. Comparați cu toponimul Ivancea de la Ivan.

Cuvântul frânc nu poate fi luat în discuţie ca etimon deoarece vocala -â- nu trece la -a- în asemenea cuvinte şi nici grupul fr- la iniţială nu se transformă în vr-. În limba veche nu exista decât forma frânc, în timp ce forma franc este recentă, din secolul XIX, şi, de aceea, nici aceasta nu poate constitui un etimon plauzibil pentru Vrancea.

(Răspuns elaborat de Comisia Dicţionarului Etimologic)

 

 

Subiect: cele mai înalte standarde de excelență, pleonasm?

Întrebare:

Supun atenției dvs. următoarele două situații:

1. "cele mai înalte standarde de calitate şi profesionalism". Este sau nu pleonasm?
2. "cele mai înalte standarde de excelen
ță". Este sau nu pleonasm?

Răspuns:

Niciuna dintre cele două formulări nu este pleonastică. 

Prima situație semnalată nu conține deloc „cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee” (aceasta fiind definiția pleonasmului). 

A doua situație probabil ați adus-o în discuție fiindcă ar putea sugera un pleonasm prin apropierea superlativului cele mai înalte cu un presupus caracter de superlativ al cuvântului excelență. Totuşi nici această situație nu conține un pleonasm, din următoarele motive. Termenul excelență, luându-ne după semnificația din latină, înseamnă „calitate de excepție, deosebită, remarcabilă” (a se vedea şi sensul verbului a excela care este din aceeaşi familie lexicală), prin urmare nu presupune intrinsec un superlativ. Pe de altă parte, sintagma cele mai înalte standarde înseamnă „cele mai bune norme de realizare” sau „cele mai bune criterii de apreciere”. În concluzie, cele mai înalte standarde de excelență înseamnă „cele mai bune norme în obținerea unei calități deosebite” sau „cele mai bune criterii de apreciere a unei calități de excepție”. După cum se vede, nu există nicio idee care să se repete inutil.

 

 

Subiect: supus

Întrebare:

În fragmentul „Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus/La oricare tiran; dar slugă la măgar/E mai umilitor, şi încă mai amar”, cuvântul supus este substantiv sau adjectiv? Poate avea în acest context sinonime ca servitor sau slugă?

Răspuns:

În textul citat, cuvântul supus este doar substantiv. Nu poate fi adjectiv, pentru că adjectivulsupus cere obligatoriu un determinant în dativ, adică om supus oricărui tiran, fiind greşit om supus la orice tiran. Or în textul respectiv nu apare dativul.

În text, supus are sensul de „persoană în slujba tiranului”. Acest sens reiese tot din determinantul său „la oricare tiran”, după modelul „slugă la doi stăpâni” sau „argat la boierul Comănescu”. De asemenea, reiese şi din paralela cu „slugă la măgar”. Având acest sens, sinonimele lui supus sunt, într-adevăr, slugă, slujbaş, slujitor sau servitor (dar acesta din urmă este mai puțin potrivit în contextul dat).

 

 

Subiect: scutec vs. pampers

Întrebare:

Care este utilizarea corectă (singular/plural) a unui echivalent românesc pentru "diaper"? Când se foloseşte "scutec" şi când "pampers"? Ce traducere recomandați pentru următorul context privitor la metode de tortură?

„The techniques included, in ascending degree of intensity:1) Standard measures (that is, without physical or substantial psychological pressure): shaving; stripping; diapering (generally for periods not greater than 72 hours); hooding; isolation; white noise or loud music (at a decibel level that will not damage hearing); continuous light or darkness; uncomfortably cool environment; restricted diet, including reduced caloric intake (sufficient to maintain general health); shackling in upright, sitting, or horizontal position; water dousing; sleep deprivation (up to 72 hours)).”

Răspuns:

Potrivit DOOM-ului, pampers are formele de sg. pampers şi de pl. pamperşi.

La ora actuală, pampers şscutec sunt aproape sinonime (în ideea că prin scutec se înțelege acum „scutec absorbant”, nu doar „bucată de pânză ... cu care se înfaşă sugarii”, cum e definit în DEX 2009). Totuşi aceşti termeni nu sunt perfect interschimbabili, întrucât prin sensul originar pampers presupune ideea de „răsfăț” (după etimonul englezesc pamper), ceea ce îl face nepotrivit în contextul primit. Pe de altă parte, pampers reprezintă o marcă înregistrată şi de aceea trebuie folosit cu mare prudență.

În contextul dat, consider că termenul adecvat stilistic care trebuie folosit este scutec. Nu cred că sunt necesare adăugări de genul „scutec absorbant” (pentru că obiectul respectiv, în majoritatea covârşitoare a cazurilor din viața de zi cu zi, este absorbant)  sau „scutec pentru adulți” (pentru că, iarăşi, folosirea acestui obiect şi în cazul adulților este foarte obişnuită, iar ca obiect în sine pare să nu difere decât prin mărime de un scutec pentru copii).

 

 

Subiect: vroiam

Întrebare:

Doresc să știu dacă forma "vroiam" este corectă în momentul actual.

Răspuns:

Potrivit DOOM (2005) formele normate (deci literare) sunt vream de la a vrea şi voiam de la a voi.

Odată cu ieşirea din uz a formei vream, vorbitorii au preluat imperfectul verbului a vroi care, potrivit Dicţionarului (tezaur) al Limbii Române, este un verb învechit și popular, obținut prin contaminarea dintre a vrea și a voi. Normarea formei vroiam a fost evitată până acum deoarece fenomenul de contaminare este în general un rezultat al vorbirii neîngrijite și al lipsei de educație. Totuși, având în vedere, pe de o parte, utilizarea frecventă a acestei forme populare în literatură, de pildă de către persoane cu autoritate lingvistică precum Marin Preda, Octavian Paler, Simona Popescu sau Mircea Cărtărescu, și, în general,  de către persoane educate, iar, pe de altă parte, necesitatea completării firești a paradigmei verbului a vrea, este posibil ca forma vroiam să fie introdusă în ediția viitoare a DOOM-ului.

 

 

 

Subiect: numele localităţilor

 Întrebare: 

Există vreo normă privind grafia numelor de localităţi în limba română (cu â sau î, cratimă etc.)?

 Răspuns: 

Nu există o normă de scriere a localităţilor din România sau un nomenclator. Însă denumirile localităţilor pot fi luate din legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. Odată cu adoptarea de către Academia Română a ortografiei cu â, şi în numele de localităţi s-a schimbat, oficial, î cu â.

 

 

Subiect: regimul prepoziţional al verbului a consta

Întrebare: 

Complementul verbului a consta este introdus doar cu prepoziţia în sau poate fi introdus şi cu din?

 Răspuns:

Verbul a consta are două sensuri:

 „ a sta, a rezida” (sau, mai simplu, „a fi”), sens construit doar cu prepoziţia în.

  1. „a fi alcătuit din” construit cu prepoziţia din, dar în funcţie de gradul de abstractizare, este admisă şi în.

 Deci ambele prepoziţii, în şi din, pot apărea, în funcţie de context.

 În contextele abstracte ( în care sunt explicate anumite concepte, de pildă) este folosit primul sens, deci este folosită prepoziţia în (prepoziţia din nefiind acceptată – acest lucru este marcat cu * în exemplele de mai jos):

  1.  O alternativă constă în /*din concentrarea terenurilor agricole în mari exploatări agricole...
  2. Considerăm că naşterea tragicului este determinată de trei tipuri de „cauze”: una „obiectivă”, ce constă în /*din încercarea omului de a-şi depăşi limitele...
  3. ... spiritul burgheziei constă în /*din năzuinţa de a întreprinde.

 În contextele în care verbul a consta are al doilea sens, complementul prepoziţional denotă o pluralitate (de cele mai multe ori concretă) şi este introdus prin prepoziţia din. În cele mai multe cazuri este acceptată şi prepoziţia în, dar nu în toate, vezi ex. c, în care contextul foarte concret intră în disonanţă cu caracterul mai degrabă abstract al prepoziţiei în:

  1.  Faza de analiză constă din/în câţiva paşi.
  2. Straturile sarmatice pot fi separate în două orizonturi: partea inferioară constă din / în argile gri, aproape nisipoase, pe când stratul superior constă din/ în nisipuri argiloase, nisipuri uşor cimentate şi din gresie oolitică.
  3. Fiecare Post de Prim ajutor de la faţa locului constă din / *în 3 până la 10 echipe medicale de teren trimise de la spitalele locale...

 

Subiect: locaţie

Întrebare: 

Date fiind controversele existente deseori pe tema sensului de „loc anume determinat” pentru cuvântul locaţie, care este opinia Institutului pe această temă.

Răspuns:

În DEX 2009 este înregistrat un nou sens pentru cuvântul locaţie, anume acela de „un loc anume, precis determinat”. Cum DEX-ul este elaborat de Institutul nostru, poziţia noastră este clară. S-a considerat că acest nou sens, care reprezintă un calc semantic după cuvântul englezesc location, a intrat în limba română deoarece este frecvent folosit, răspunde unei necesităţi de comunicare şi este rezultatul unui mijloc uzual de îmbogăţire a limbii.

O scurtă explicaţie a necesităţii de comunicare v-o pot da apelând la un context de genul următor. Un director poate da o indicaţie unui angajat să lase un colet la locaţia firmei din Piaţa Romană. În acest context, cuvântul locaţie nu poate fi înlocuit cu loc, şi poate nici cu depozit sau sediu, dacă nu reprezintă aşa ceva (poate reprezenta de pildă un magazin sau un restaurant dintr-un lanţ). Bineînţeles că orice cuvânt poate fi evitat într-o măsură mai mare sau mai mică, dar eu personal nu văd de ce ar trebui să facă cineva eforturi de a evita cuvântul locaţie. Acest cuvânt este, de asemenea, folosit des în contextul precizării locului de desfăşurare a unui eveniment, de obicei, artistic.

Acest nou sens al cuvântului locaţie, după cum se vede din definiţie, reprezintă ceva mai specific decât mult prea generalul loc, dar este, la rândul lui, suficient de general pentru a se potrivi în numeroase contexte. Acest lucru explică de ce este preferat de mulţi vorbitori.

 

Subiect: proces-verbal

Întrebare:

Cum se ortografiază corect proces-verbal când apare ca titlu al unui act oficial? Se pune virgulă după el?

 Răspuns:

Cuvântul compus proces-verbal se scrie în titlu cu majusculă şi fără virgulă sau alt semn de punctuaţie după el (sau înaintea lui), ca în exemplul de mai jos.

                         Proces-verbal

 Text ...

 

Subiect: prim-ministrul sau primul-ministru

Întrebare:

Dacă forma articulată normată este prim-ministrul, de ce se întâlneşte atât de frecvent în mass-media forma primul-ministru?

Răspuns:  

În ediţia din 1982 a DOOM-ului sunt înregistrate ambele variante prim-ministrul / primul-ministru. În schimb, în ediţia din 2005 s-a optat doar pentru varianta prim-ministrul, intrarea fiind marcată (prin semnul !) ca o noutate faţă de ediţia veche. Este de înţeles că nu toţi vorbitorii şi-au actualizat vocabularul după noua normă, chiar dacă mulţi dintre ei sunt educaţi şi au limbaj îngrijit. Pe de altă parte, trebuie ştiut că norma lingvistică este impusă de frecvenţa unei forme în mediile în care se foloseşte un limbaj îngrijit, fapt care face posibilă revenirea la forma primul-ministru ca formă normată, dacă se dovedeşte că aceasta este totuşi preferată de vorbitori.

 

Subiect: doi sau două august

Întrebare:

Cum este corect să rostim: „Pe doi (doispezece / douăzeci şi doi) august s-a lansat proiectul” sau „Pe două (douăsprezece / douăzeci şi două) august ...”? Dacă spunem „pe data de două” acordul este obligatoriu?

Răspuns:

Potrivit DOOM 2005 p. XCII, pentru exprimarea zilelor de 2, 12 sau 22 ale lunilor se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor, fie cele de feminin (ambele fiind corecte): doi / două februarie, doisprezece / douăsprezece mai sau douăzeci şi doi / douăzeci şi două august. Exprimarea datei în construcţia „data de ...” nu impune folosirea formei de feminin a numeralului, putându-se spune fie data de doi august, fie data de două august.

Pentru prima zi a lunii se foloseşte întotdeauna numeralul ordinal masculin: întâi august.

 

Subiect: precum şi în context negativ

Întrebare:

Este acceptată folosirea locuţiunii conjucţionale "precum şi" în contextul unui enunţ negativ, cum ar fi „Persoanele interesate, care doresc să beneficieze de oferta noastră,nu trebuie să ne contacteze prin poşta electronică,precum şi prin intermediul faxului."?

Răspuns:

Formularea corectă este cu (şi) niciîn loc deprecum şi,adică „Persoanele interesate, care doresc să beneficieze de oferta noastră, nu trebuie să ne contacteze prin poşta electronică, şi nici prin intermediul faxului”.

 

 

        

 

Ultima actualizare în Vineri, 29 Septembrie 2017 10:08
 


Motorizat de Joomla!. Designed by: joomla 2.5 themes  Valid XHTML and CSS.